News from the world
Un internet cafe intr-un mic orasel din Laos. E noapte iar vantul bate puternic. Frigul imi aminteste ca este totusi Decembrie chiar si pe meleagurile astea.
- Ce faci puiu? Ma auzi?
Raman blocat pentru un moment auzind vorbele astea venind de la tipul de langa mine. Incearca sa foloseasca Skype pentru a vorbi acasa. Nu stiu ce sa cred. Poate am auzit gresit… poate mi s-a parut… Casc urechile si aud din nou graiul romanesc.
Imi pierdusem orice speranta de a intalni un roman pe meleagurile astea. Auzisem de la unul sau doi calatori ca au intalnit romani in calea lor. Zvonuri despre unul ce calatorea spre nord in China, povesti rostite de straini despre palinca romaneasca… Nimic insa care sa ma pregateasca pentru o asa intalnire. Nici nu stiu cum sa-l abordez… pe ce limba… ce cuvinte sa folosesc? Incep sa rostesc cateva cuvinte in Engleza… nici nu stiu ce am zis sau de ce inainte sa schimb pe romana. E o situatie atat de ciudata si radem amandoi de ridicolul in care ne aflam: doi romani intr-o sala de internet in Laos.
Se fac introducerile si ramane sa mergem la o bere dupa ce incheiem socotelile cu online-ul. E roman dar a trait in Germania de cand era copil asa ca are un accent diferit. Ne este amandurora greu sa gasim cuvintele ptrivite. Lui pentru ca a trait in Germania toata viata, mie pentru ca nu mai stiu can am vorbit ultima oara in limba mea. Cred ca au trecut vreo trei saptamani. In curand devine un amalgam de cuvinte in romana, engleza, lao si alte limbi sau cuvinte pe care le inventam pe moment. Totusi ne intelegem perfect. Depanam povesti, vorbim despre locuri pe care le-am vazut, lucruri pe care le-am facut si planuri de viitor. Avem doar cateva ceasuri de stat impreuna dar e deja o legatura intre noi. O legatura intre doi romani pe care nu o poti avea in propria tara. Nici macar pe alte meleaguri unde mai sunt comunitati de romani. Aici esti singur! Esti cu adevarat singur printre straini. E o experienta unica sa intalnesti un compatriot. Doi romani cu zambetul pe buze prea departe de casa.
Din pacate nu putem calatori impreuna pentru ca avem trasee diferite ce nu pot fi schimbate. Ne luam ramas bun si spun ceea ce cred intotdeauna: lumea e un loc mic… ne vom mai intalni odata.
